cred tot mai mult în El,
Când cei lipsiți de minteacuză tot ce mișcă,
De nu se prind în horace pare o morișcă
În care-i arătatăcredința ca drapel.
Cei ce mereu, în vorbe,
și-L iau ca sfânt blazon,
Dar stau mereu la coadădeloc grăbiți la fapte,
Se fac a nu-nțelegecă și în plină noapte
Credința-i tot credință,nu aer de bonton.
Nu toți cei ce îl neagă
așa cum e-arătat
Îi pun cuvântu-n umbrăsau vor a-L contrazice,
Nu sunt nici împotrivă-I,nici nu îl vor uitat,
Când tocmai credincioșiipornesc să îl explice.
Făcut e după voie
și după-nchipuiri,
De cum e învoialacu cel ce bir plătește
Ca nu cumva să lasemotiv de-ngăduiri
Celui ce în credință,trăind, se regăsește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu